Deşteptaţi de dimineaţă
Startul ni-l luăm degrabă
Să împrăştiem din viaţă
Pe un fleac ori pe o treabă.
Forfotind în robotire,
Huma cântărind cu ochii
Alergăm fără oprire
Fluturând cămăşi şi rochii.
Când ne înconjoară-amurguri
Închizându-ne-n zăvoare
Simţurilor noastre, ruguri
Înălţăm de pe altare.
Aranjăm trecutu-n calcul,
Viitorul printre chestii...
Undeva-s nuferi pe lacul
Plin de vise şi de trestii.
Cerul razele îşi toarnă,
Stele presură pe ape
Şi în liniştea de toamnă
Primăvara nu încape.
Viaţa ne îndeamnă, strigă
S-o trăim nemăsurată-n
Unităţi de mămăligă
Şi în grijile de plată.
Undeva un codru-n basm e
Şi o cale de lumină...
Pâlpâim entuziasme-n
Rugăciunile de tină.
Viaţa strânsă cu cerşirea
Ce-o bocim pentru un mâine,
Îşi pierdu împotrivirea
Şi uitată iar rămâne.
Ne îmbobolim cu somnul
Ascuzându-ne de Lună,
Ştreangurile Vieţii, tronul
Pune în inimi. Noapte bună!
Uneori, fără de veste,
Ne trezim singuri în sine...
Viaţa, ce coşmar mai este,
Când nu-i spânzurată bine!